19
NOI
2018

Munca in echipa

Echipa

Munca în echipă

În fiecare zi, într-un mod sau altul facem parte dintr-o echipă. De aici și ideea: nu este cel mai important dacă participăm la ceva în care sunt implicați și alții, ci dacă colaborarea cu ceilalți va duce la succesul echipei și implicit al nostru.

Dinamica unei echipe de succes

EchipaBrain Tracy susține în cartea sa ”Cum conduc cei mai buni lideri” că în dinamica oricărei echipe, există patru stadii de dezvoltare: formarea, dezbaterea, normarea și performanța. Pentru a ajunge la performanțe în munca de echipă, dinamica acesteia este importantă, iar motivele performanțelor unei echipe și mai importante. Acestea au fost studiate mult timp în toată lumea. Etapele dinamicii unei echipe, specifice unei firme, mai ales sunt (Tracy B., 2010):

1. Formarea – ce reprezintă momentul în care se întâlnesc membrii recrutați; toată lumea este fericită și nerăbdătoare să lucreze în echipă; toți sunt optimiști; așteptările lor legate de performanță sunt mari, dar nu au realizat mare lucru; în cele din urmă membrii echipei ajung cu ”picioarele pe pământ”; între ei apar dezacorduri, se împart pe tabere; în echipă încep să se nască dispute aprinse și dezbateri referitoare la scopurile și mijloacele de atingere a acestora.

2. Dezbaterea – aici, nivelul rezultatelor scade drastic, echipa nu realizează nimic în acest punct; pe măsură ce membrii echipei ajung să se cunoască și să discute scopurile și modul în care vor contribui fiecare membru la realizarea lor, va duce la faza următoare a dinamicii echipei, se ajunge astfel, la o împăcare cu rolul pe care va trebui să-l aibă fiecare membru în echipă.

3. Normalitatea – se atinge după stabilirea rolului fiecăruia în cadrul echipei; nivelul rezultatelor începe să urce, pe măsură ce membrii echipei ajung să lucreze mai eficient împreună.

4. Performanța – în această etapă echipa reușește să lucreze la un nivel unitar, ea începe să obțină rezultate reale pentru organizație, firmă; pentru atingerea performanței dorite – armonia este secretul. După Tracy, în afaceri mai ales, echipele de succes au în comun cinci caracteristici (motivele performanțelor):

• Scopuri comune – materializate în scopuri finale și obiective intermediare comune, standarde; fiecare membru al echipei știe foarte clar ce muncă are de făcut – toți știu răspunsul la întrebarea: ”Ce anume încercăm să realizăm?”; pentru aceasta echipa este interactivă, membrii se armonizează în privința a ceea ce trebuie făcut.

• Valorile comune (identitatea firmei/organizației) – sunt date de: valorile, credințele și principiile comune; pentru a demara munca, membrii unei echipe vor trebui să răspundă la următoarele întrebări: ”Ce valori cultivăm?” ”În ce anume credem?”, ”Care sunt principiile noastre comune, care ne unesc?”,”Credem în integritate?”, ”Suntem sinceri unul cu altul?”, ”Ne respectăm reciproc?”, ”Vom spune mereu adevărul?” ”Ne vom accepta responsabilitățile cu fermitate și vom refuza să căutăm scuze atunci când lucrurile nu vor merge bine?” Toate aceste întrebări vin să ne ajute să înțelegem că: a trăi în concordanță cu valorile și convingerile tale cele mai profunde înseamnă să te simți bine în pielea ta, pentru a fi satisfăcut de munca ta și a fi performant. Fiecare problemă umană poate fi rezolvată atunci când revenim la valori.

• Planuri comune – înseamnă că toți membrii echipei discută și se pun de acord atât în privința scopului lor, cât și a modului în care-l vor atinge, apoi se stabilesc termene limită pentru rezolvarea lor și termene intermediare de execuție pentru fiecare sarcină în parte. În final fiecare om din echipă știe clar ce responsabilități are și simultan toți știu ce are de făcut restul lumii. În acest sens, motivant pentru echipă este că fiecare trebuie să-și facă bine treaba și în timp util. Mai mult împărtășirea în comun a unui rezultat dorit generează angajament și susținere reciprocă.

• Leadership – liderul de echipă este evident, e vizibil; el conduce acțiunea; el se află în prima linie; el stabilește standardul, dar în același timp exemplifică și supraveghează, încurajând în continuu, ajută la rezolvarea dificultăților. Cei mai buni lideri își asumă întreaga responsabilitate pentru munca depusă de membrii echipei, fiind loiali membrilor echipei, care cunosc asta. Ei sunt susținători și un factor de facilitare a relațiilor și a muncii în echipă.

• Evaluarea continuă – este o caracteristică a echipelor de succes, care pornește de la ideea că greșelile sunt mai comune decât succesele, cea mai bună regulă de luat în calcul fiind aceea că eșecul nu e decât o formă de feedback de altă natură. De aceea trebuie să primești tot timpul feedback de la membrii de echipă sau din exterior de la clienți, furnizori și alte organizații cu care interacționezi. Echipele bune știu să se ferească cât pot de mult de capcanele firești, greșeli pe care Patrick Lencioni le tratează ca fiind disfuncții ale muncii în echipă (Lencioni P., 2010).

Disfuncții ale muncii în echipă

– absența încrederii din rândul membrilor echipei – pleacă de la respingerea ideii de a fi vulnerabil în cadrul unui grup, lipsa de comunicare, deschidere față de restul echipei referitor la greșelile și slăbiciunile fiecărui membru al echipei;

– teama de conflict – pleacă de la absența încrederii și lipsa de inițiativă din cadrul echipei de a construi încredere, astfel echipele sunt incapabile să se implice în dezbateri de idei noi și pline de pasiune, recurgând la discuții vagi și comentarii reținute.

– lipsa angajamentului –este atunci când membrii nu ajung să se implice în decizii decât extrem de rar, chiar dacă simulează acordul în timpul ședințelor.

– evitarea responsabilităților – generată de lipsa de angajament, chiar și cei mai competenți și atașați membrii ai echipei la acest nivel evită să-și atenționeze colegii cu privire la acțiuni și comportamente neproductive pentru bunul mers al echipei.

– neatenția la rezultate – apare atunci când membrii echipei pun nevoile lor individuale (cariera sau reputația), sau necesitatea unor decizii personale, mai presus de țelurile colective ale echipei.

Toate aceste disfuncții ale muncii în echipă, în teorie cel puțin sunt simple, în practică însă sunt extrem de dificil de explicat, pentru că este nevoie de niveluri de disciplină și de perseverență, la care puține echipe pot ajunge.

Legile muncii în echipă

Munca în echipă este un proces. Maxwell C.J, arată că acest proces începe atunci când îți dai seama că ceilalți oameni pot să te ajute să faci o treabă mai bună decât ai fi putut să o faci singur, iar acest aspect reprezintă un mare pas în dezvoltarea ta. (Maxwell J.C., 2001). În fapt o echipă se construiește în jurul unui lider, respectând câteva legi importante. Nici una dintre aceste legi nu va funcționa individual, un rezultat cu adevărat bun nu vor da decât toate legile laolaltă. Cu cât învățăm mai multe legi, cu atât vom avea performanțe mai mari.
Echipa
1. Legea semnificației – se poate concretiza prin următoarele cuvinte: unu este un număr mult prea mic pentru a realiza ceva măreț sau nu poți realiza nimic cu adevărat valoros singur. Munca în echipă este cheia marilor realizări pentru că:

– echipele implică prezența unui număr mare de persoane, ce presupune multe resurse, multe idei și o energie mult mai mare decât în cazul unei singure persoane;

– echipele cresc la maximum potențialul unui lider și reduc la minimum punctele sale slabe;

– echipele oferă perspective multiple cu privire la modul în care se poate atinge un scop, formulând astfel mai multe alternative pentru fiecare situație;

– echipele împart laudele în cazul unei victorii și împart vina atunci când suferă o înfrângere; acest lucru generează atitudini autentice de modestie și spirit de echipă;

– echipele fac ca liderii să fie în permanență responsabili pentru obiectivul care trebuie atins; – echipele pot face mai mult decât o singură persoană. Pericolul în cazul unei echipe, îl reprezintă individul, sau mai exact motivele care îl determină să acționeze singur. Acestea ar putea fi:

– EUL „Universul” raportat la persoana ta; detașează-te de el și pregătește-te să faci parte din echipă;

– NESIGURANȚA inspiră teama de a promova munca în echipă din cauză că cineva la un moment dat ți-ar putea lua locul de coordonator; liderii nesiguri nu reușesc să facă o echipă din două motive: fie doresc să dețină controlul asupra tuturor lucrurilor de care sunt responsabili, fie le este frică că ar putea fi înlocuiți de cineva mai capabil, astfel ei își subestimează propriul potențial și distrug cele mai bune eforturi ale oamenilor cu care lucrează.

– NAIVITATEA reprezintă subestimarea cu ușurință a dificultății realizării unor lucruri mărețe.

– TEMPERAMENTUL reprezintă o latură a personalității umane, înnăscută; ea se alătură caracterului uman ce se formează prin educație; această latură poate face ca oamenii să fie introvertiți sau extrovertiți, închiși sau deschiși. Dacă faci totul singur fără a te alia cu alții, riști să creezi bariere imense în fața dezvoltării propriului potențial.

2. Legea imaginii de ansamblu ne spune că scopul este mai important decât rolul.
3. Legea nișei ne spune că toți jucătorii au un loc al lor căruia îi adaugă cea mai mare valoare.
4. Leagea Muntelui Everest se traduce prin aceea că pe măsură ce provocarea devine din ce în ce mai mare, munca în echipă devine din ce în ce mai necesară. Ipoteza de la care a plecat Maxwell în formularea acestei legi a fost aceea că – fiecare dintre noi avem un vis în viață, sau dacă dorim să realizăm ceva extraordinar în viață, trebuie să avem un vis. „Visul” în schimb, va putea fi îndeplinit numai dacă facem parte dintr-o echipă. Un „vis minunat” poate oricând deveni un „coșmar”, dacă în jurul lui există o echipă proastă. Fiecare vis aduce provocările sale. Tipul de provocare determină tipul de echipă pe care trebuie să îl construim, spre exemplu: o provocare nouă are nevoie de o echipă creativă; o provocare controversată are nevoie de o echipă unită; o provocare variabilă, presupune o echipă flexibilă și rapidă; o provocare neplăcută, presupune o echipă incomodă; – o provocare diversificată, are nevoie de o echipă complementară; o provocare pe termen lung, are nevoie de o echipă hotărâtă; -o provocare de „tip Everest” are nevoie de o echipă experimentată. Se poate întâmpla ca echipa să nu corespundă îndeplinirii visului stabilit. În acest caz avem două alternative: să renunțăm la vis sau să dezvoltăm echipa. Pentru acest ultim caz, va trebui să respectăm câteva sfaturi: – dezvoltați membrii echipei (observați potențialul fiecăruia și valorificați-l); – adăugați membrii cheie; – schimbați liderul în funcție de provocările momentului; – îndepărtați membrii ineficienți.
5. Legea lanțului, unde puterea unei echipe este influențată de veriga cea mai slabă.
6. Legea catalizatorului – echipele câștigătoare au jucători care pun lucrurile în mișcare. Catalizatorii sunt oameni care pun acțiunea pe primul plan. O echipă care își atinge potențialul are întotdeauna un catalizator. În momente extrem de dificile, rolul acestui catalizator este extrem de important, fie că este vorba de un comerciant, care atinge o țintă imposibilă, fie despre un jucător care are rolul principal într-un meci, fie că este vorba despre un părinte care îl face pe copil să creadă în propriile forțe într-un moment critic al vieții. Un catalizator are următoarele trăsături:

– intuiție – poate recunoaște puncte slabe la un rival, sunt capabili să facă un pas intuitiv care transformă un dezavantaj într-un avantaj, simțul ocaziei, prin care echipa nu are decât de câștigat;

– capacitate de comunicare. Trebuie sa vorbești pe placul echipei, pentru a o pune în mișcare; inspiră, îndrumă și stimulează membrii echipei

– pasiune –presupune a face ceea ce fac din suflet, a simți anumite lucruri pe care ceilalți nu le simt;

– creativitatea presupune aptitudinea de a te gândi la lucruri la care alții nu se gândesc, valorificarea la maximum a resurselor de care dispunem și locul în care ne aflăm.

– inițiativa reprezintă capacitatea de a pune în practică ideile mai mult decât suficiente ale unui creator;

– responsabilitate presupune asumarea acțiunilor pe care le inițiază;

– influență constă în calitatea de a face membrii echipei de a se supune atunci când nu vor să răspundă în fața altcuiva. Față de cele de mai sus, concluzia acestei legi s-ar rezuma la faptul că: „confruntările” în sens pozitiv sunt câștigate de persoane care pun acțiunea pe prim plan. Echipele câștigătoare au jucători care pun lucrurile în mișcare.

7. Legea busolei atestă că viziunea oferă membrilor echipei direcție și încredere. Viziunea extraordinară precede întotdeauna realizările extraordinare. Fiecare echipă are nevoie de o viziune temeinică ce să-i ofere direcție. Liderii au responsabilitatea de a identifica o viziune valoroasă și captivantă și să o expună în fața membrilor echipei. Acest vis al unei echipe va trebui verificat cu 6 tipuri de busolă:

a. busola morală care aduce integritate viziunii, ajută toți membrii echipei să își verifice motivele și să se asigure că muncesc pentru motivele potrivite

b. busola intuitivă pornește de la ipoteza că experiența ne „hrănește intuiția și ne dezvoltă puterea de introspecție”;

c. busola istorică presupune împletirea legăturii dintre trecut, prezent și viitor în privința creării viziunii; poveștile sunt cele care amintesc de trecutul organizației și al echipei, poveștile sunt ca pionezele care contribuie la fixarea unei viziuni în fața oamenilor.

d. busola direcțională se definește prin obiectivele stabilite pentru a motiva echipa; viziunea oferă direcție echipei, care este susținută de scop și obiective (ținte).

e. busola strategică se descrie prin aceea că un obiectiv o dată stabilit nu va fi foarte folositor pentru echipă, fără a parcurge pașii pentru atingerea acestuia; viziunea fără strategie nu înseamnă mai mult decât un vis de o zi.

f. busola vizionară se caracterizează prin aceea că trebuie să ai o viziune pe termen lung pentru a nu deveni frustrat din cauza eșecurilor de scurtă durată; numai oamenii care pot vedea invizibilul pot face imposibilul, acest lucru arată valoarea viziunii, dar în același timp arată că viziunea poate fi o calitate înșelătoare.

8. Legea mărului stricat – atitudinile greșite ruinează echipa.
9. Legea încrederii reciproce – colegii de echipă trebuie să poată conta unul pe altul, atunci când este nevoie. Importanța acestei legi este mai clară atunci când mizele sunt mari, dar nu trebuie să ne aflăm într-o situație „explozivă” pentru a aplica această lege. Spre exemplu – chelnerul care încearcă să își satisfacă clientul contează pe faptul că personalul din bucătărie va pregăti mâncarea așa cum trebuie. Această lege nerespectată, produce efecte în lanț și anume: dacă încrederea reciprocă nu mai funcționează, atunci nimeni nu mai poate conta pe nimeni, iar clientul va pleca nemulțumit și sarcina va fi înmânată altcuiva.
Formula pentru încrederea reciprocă este: Caracter + Competență + Angajament + Consecvență + Coeziune = Încredere reciprocă
10. Legea prețului – echipa nu reușește să își atingă potențialul atunci când refuză să plătească prețul necesar.
11. Legea tabelei de marcaj – echipa poate face schimbări atunci când știe cu exactitate unde se află.
12. Legea băncii de rezervă – echipele extraordinare au rezerve extraordinare.
13. Legea identității – valorile împărtășite definesc echipa.
14. Legea comunicării – interacțiunea alimentează acțiunea.
15. Legea avantajului – diferența dintre două echipe la fel de talentate este conducerea acestora.
16. Legea moralului ridicat – când câștigi nimic nu te afectează.
17. Legea beneficiilor – investițiile în echipă sunt recuperate în timp.

Concluzia este una simplă, cu cât se vor respecta mai multe din aceste legi, cu atât va fi mai mare succesul echipei, fie că este vorba de familie, afacerea sau organizația de muncă în care lucrăm.

Tu unde crezi ca se încadrează echipa din care faci parte?

Echipa

Lasati un comentariu

*

captcha *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Seo wordpress plugin by www.seowizard.org.